Sambata Un start bun nu este garanţia unui finish bun. La Jocurile Olimpice din Berlin din 1936 Hitler abia aştepta să demonstreze superioritatea rasei pure. Apoteoza atestării semeţiei blonde se dorea a fi cursa de ştafetă feminin 4x100, unde, reprezentantele Americii, atlete de culoare, trebuia să fie învinse de nemţoaice. S-a dat startul si blondele au început fulgerător. Înainte de ultimul schimb de ştafetă conduceau considerabil când, la predare, surprinzător, ştafeta a căzut. Echipa germană a fost descalificată.
Uneori pierdem în echipă, alteori ca individ, după starturi promiţătoare. Prea mult ulei dintr-o dată nu înseamnă neapărat mai multă maioneză ci, uneori, maioneză tăiată. În Epistola către Filimon, versetul 24, Pavel vorbeste despre Aristarh, Dima, Marcu şi Luca – tovarăşii săi de lucru. Dima a avut şansa să fie companionul celor care au scris împreună trei sferturi din Noul Testament. A pornit cu ei la start. Ce şansă unică! Dar Dima nu a mai trecut linia de sosire. În 2 Timotei 4:10 citim că: „ Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit şi a plecat …”
Dacă dragostea lui Dumnezeu este principiul cerului, dragostea care se sacrifică, iartă, nădăjduieşte, crede, acoperă totul şi ne cheamă la start, se pare că principiul antagonic este tot dragostea: de lume, de bani, de putere. Dragostea aceasta firească, ce ne face să ne simţim ca aparţinând altei planete este narcoticul care a creat multă dependenţă de păcat şi ne face să scăpăm ştafeta. Singurul remediu pentru a rămâne în cursă: o îndoită măsură de iubire – de sus
Remus Soare - Majesty.ro
written by rosu ciprian, 30 mai, 2009
-
- +1
-
-
