Majesty

Copil fiind, mă delectam citind „Din lumea celor care nu cuvântă” a lui Gârleanu. Insecte mici şi alte vieţuitoare simpatice, cuvântau totuşi sinapselor mele prea puţin bătucite, cadou plăcut pentru o minte de copil. Adultul de acum constată că există şi o lume a necuvântătoarelor bipede. Deşi cu laptop şi costum, nu reuşi-va vreodată să fie la fel de drăgălaşă ca prima. La început am găsit-o în reflecţiile altora, după aceea am ajuns să o simt, să o cunosc. Martin Luther King spunea cu multă dreptate: „Ceea ce mă preocupă cel mai mult nu este strigătul celor violenţi, nici al celor corupţi, nici al celor nesinceri, nici al celor fără caracter sau al celor lipsiţi de etică. Ceea ce mă preocupă cel mai mult este tăcerea celor buni!”

 Tăcerea celor buni l-a adus pe Hitler pe jilţul Germaniei Naziste. Am cunoscuţi care nu au unde să depună flori la mormântul mamei sau al fraţilor pentru că fumul crematoarelor de la Auschwitz nu a fost împachetat şi aşezat în sicrie. Europa mirosea a pulbere de puşcă dar cei „buni” au adulmecat în tăcere. Poate ai simţământul că o „gură” în plus sau în minus nu contează în marea de amar a strigărilor. Eu sunt de altă părere. În ciuda faptului că istoria nu se va schimba la auzul cuvintelor tale, se va petrece ceva în tine şi în cei din jur. Va fi de ajuns – pentru început. Endemia bunătăţii se poate extinde. Pentru o celeritate bună a propagării binelui mai e nevoie ca aceste atitudini să se repete cu frecvenţă sporită, maximă nobleţe de caracter şi dorinţa de a face măcar pe unul să acţioneze la fel. După aceea, se schimbă şi istoria. Când nu ai ce-ţi reproşa pentru că ai încercat totul, poţi dormi liniştit. Atunci când a început prima ofensivă în Irak am scris Preşedintelui Americii că subsemnatul condamnă acel război. Pentru cei care au primit scrisoarea, nu a fost decât o foaie în plus care s-a adăugat teancului de maculatură de la Casa Albă. Pentru mine, însă, a fost simţământul datoriei împlinite.

 De ce nu vorbesc „cei buni”? Deschid o listă de răspunsuri pe care vă rog să o completaţi la comentariile articolului. Eu cred că unii nu vorbesc de frică, alţii, de ruşine (emoţie). Am întâlnit pe unii care, deşi erau singurii care cunoşteau răspunsul bun, nu îl rosteau aşteptând ca altcineva să aibă aceeaşi părere dar un pic mai multă îndrăzneală. Unii sunt diplomaţi. Aşteaptă în tăcere la pânda evoluţiei lucrurilor. Muţi de parcă lucrează la secretizarea lui Sterling. Aşa se fac contractele guvernanţilor înainte de alegeri. E bine să fii cât mai prudent. Tiptil, tiptil. Metalimbajul e suficient. Ca al adolescenţilor pe mess: Exemplific pur întâmplător: Bsl. asl pls, cfc, omg. Adică: Basil, age, sex, location, please, ce-a făcut? Oh, my God! Pe diplomaţii aceştia noi îi facem sateliţi. Adică îi lansăm pe orbită. Dar ei, de regulă, înţeleg din filozofia satelitului nu că trebuie să fie instrumente de comunicare exactă şi la timp ci că nu trebuie să mai cadă. Stele căzătoare aţi văzut dar sateliţi căzând, ba.

 Fac o aplicaţie voit distorsionată a versetului care spune: „Dacă ei vor tăcea, pietrele vor vorbi”. Din cauza „tăcerii mieilor” au început să vorbească pietrele. Grindină mare prăvăleşte mânia poporului neinformat la timp. În aşteptarea glasului din jilţuri, mi-au vâjâit şi mie pe lângă urechi bolovani azvârliţi din praştia unui beniamit care se slujeşte doar de mina stângă, ca cei din vremea judecătorilor lui Israel (Judecători 20:16). Ştiu că înţelegeţi cu toţii ce vreau să spun. Dacă din jilţ nu spui vinovatului că e vinovat şi o lălăieşti treizeci de ani şi nevinovatului nu-i faci dreptate la timp, crezând că e mai bine să aştepţi alţi treizeci de ani ca să fii sigur că nu greşeşti, atunci nu te gândi că genocidul spiritual nu ţi se va imputa. Chiar dacă e biblică, nu te poţi scuza cu replica lui David: „Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul, când pe altul”. Dacă asta ţi-e gândirea, atunci trebuie să te astepţi că o dată iţi va sosi rândul. Specialiştii la jelitul lui Urie nu  albesc doliul sufletului soţiei mele.

 Dar, staţi; parcă se comunică ceva de la satelit. A, nu e chestia cu scriosrea Reginei Angliei şi a Regelui Spaniei către bisericuţa din Torrejon. Nu a interesat pe nimeni sau nu a încăput pe „bolitin” vestea aceasta. Se aude altceva: cmf? tst 4 u.  (Ce mai faci? Tastez pentru tine) De astea sunt sătul.
 Dar ce spuneam? Vorbeam de tăcerea celor buni? Rectific. Bun este Unul Singur. Noi, oamenii putem deveni mai buni decât suntem pe zi ce trece doar dacă vom vorbi ca El şi cu El. El nu a fost satelit. A fost steaua care a răsărit din Iacov şi a căzut pentru tine în mormânt. Pentru ca tu să devii bun.

Remus Soare - Majesty.ro

Comments (5)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment