Majesty

( 1 Samuel 28: 7-25; Luca 15: 11-32)

S-au întâlnit pe pajiştea vremurilor la păşunat. Fiecare îşi îngroşa căptuşeala adipoasă de sub mantaua propriei piei căreia urma să-i fie croit buzunarul în ziua sărbătorii. Cine avea să  obţină biruinţele acelor sărbători, e o altă poveste. Pe unul îl chema Endorel, după numele satului stăpânei, Endor. Celuilalt nu i-am aflat numele nici până în ziua de azi; aşa că-i voi spune, pur şi simplu, Dorel. Poate şi după dorul stăpânului după fiul său plecat  în depărtarea fărădelegii. Ca şi cum s-ar fi cunoscut de multă vreme, au început să vorbească unul cu altul.

Endorel:
-    În seara aceasta voi sta la masa împăratului, în Endor.
Dorel
-    Ce vrei să spui? Saul e la Ghilboa, pe câmpul de luptă. Mâine filistenii vor
ataca şi împăratul cu siguranţă va fi în tabără pentru a îmbărbăta inima vitejilor.
Endorel:
-  Tu îmi spui cum ar trebui să fie dar eu îţi vorbesc de ce se va întâmpla. Inima lui Saul e moale ca apa. Cum o mai poate întări pe a oştenilor? Zgomotul de la carele filistenilor l-a înspăimântat mai rău ca în zilele în care Goliat îi blestema în Valea Terebinţilor.
Dorel:
- Să întrebe pe Domnul şi glasul Lui va îndepărta frica de apocaliptica gălăgie filisteană.
Endorel:
- Domnul s-a depărtat de la el. Nu-i vorbeşte nici prin vise, nici prin proroci , nici prin Urim. Am auzit pe stăpâna, vrăjitoarea, spunând: „Prima masă ca împărat i-a dat-o profetul (Samuel), ultima i-o va da o vrăjitoare. Cel ce a fost socotit printre proroci, va bate la porţile iadului şi va jura strâmb în numele Domnului. A omorât la Tob pe preoţii lui Yahwe iar Urim tace pentru el. Cel ce a dat porunca uciderii vrăjitoarelor în miezul zilei le va căuta sfatul în mijlocul nopţii. Tăcerii divine îi vom da noi glas. Şi înger de lumină şi proroc ca Samuel avem pregătit să chemăm pentru Saul. Ascuns sub mantaua lui Samuel Satana va vorbi cu glas de profet. Aşa lucrează la întuneric doamna nopţii cu cei ce nu pot auzi glasul divin. Va fi ultima cină a lui Saul: azimi, viţel îngrăşat, tristeţe şi multă frică în oase. Mâine lucuinţa lui şi a fiilor săi va fi mormântul.
Dorel:
-    Ce trist! Timpurile disperate să îi împingă pe oameni la atitudini atât de
disperate? Când Dumnezeu nu îţi vorbeşte, să crezi că iadul e mai prietenos şi să-i ceri sfatul! Să preferi stafiile trecutului în locul provocărilor prezente?
Endorel:
    - Aşa sunt oamenii: împodobesc mormintele neprihăniţilor. Când Samuel trăia la Rama şi conducea şcolile profeţilor, nu departe de Ghibea lui Saul, împăratul nu s-a ostenit niciodată să-i ceară sfatul profetic. Dar acum, mort fiind, merge să-l întrebe neştiind cine-i va vorbi din dosul mantalei. Apocalipsa lui Saul în loc să îl întoarcă la Domnul îl mută în iad. Tristă noapte de Halloween pentru Saul, ar spune strănepoţii noştri!
Dorel:
    - Dacă durerea lui Saul ar fi izvorât din cauza depărtării Domnului de la el şi nu pentru că filistenii seamănă groaza, atunci ar fi ştiut ce are de făcut. Când nu-l auzi pe Dumnezeu, zgomotul de la carele filistenilor te înfioară, precum spuneai.

A  doua zi, din ginta împărătească a lui Saul a mai rămas doar un Mefiboşet olog

Endorel:
    - Dar tu, pentru ale cui ospeţe îţi aşterni?
Dorel:
- Voi sta la masa unui om. Va fi prima cină pentru fiul său întors şi el din
moarte ... Va veni cu ruşinea hainelor lui murdare dar se va aduce pentru el mantaua cea mai aleasă. Va fi veselie. Vor fi, e-adevărat, şi alte glasuri dar va rămâne pentru totdeauna aducerea aminte a vocii tatălui. După ce se va opri din plâns şi sărutat, va spune: „Tăiaţi viţelul cel îngrăşat pentru că mi-am găsit iarăşi băiatul sănătos şi bine!” Manta şi viţel îngrăşat, ca şi la Saul. Dar pentru bucuria biruinţei cerului.

Spun unii că Endor nu era departe de o mică cetate ce-i zicea Nazaret.

Stimaţi cititori ai acestui articol, puţini câţi veţi fi rezistat citirii până la capăt. Gâlceava celor doi viţei îngrăşaţi, mai puţin arţăgoasă în dialogul de faţă, reprezintă două atitudini pe care le cultivăm în adventism. Una este legată de teama de scenariile apocaliptice care bântuie prin multe minţi cercetate şi pricepute profetic doar cât a cercetat Saul pe Samuel. Paraşutate de piloţi misionari sau colportate fără ISBN, acestea ne umplu de panică sau ridicol şi eunucizează biserica, diminuînd până la nivelul de alertă potenţialul convertirilor sănătoase. Cealaltă este legată de ascultarea de glasul iubirii. E roditoare şi plină de veselie. Umple cerul de bucurie şi aşterne pe feţele oamenilor zâmbet îngeresc.
Nu ştiu de ce în macelăriile noastre se vinde mai acătării carne de Endoraş ( că nu mai e viţel. A devenit tăuraş). (paşapoarte, cipuri, ADN, USB, ONG, sigle şi alte abţibilduri). Mi-e teamă că în curând hamburgerii de Endaur se vor servi şi în pauza de la 11.
De aceea vă rog, căutaţi pe fiul pierdut. Cel mai trist verset din parabolă, după părerea mea, este cel care spune: „Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, DAR NU I LE DA NIMENI”. Pentru că nu mai venea nimeni la el, şi-a venit el sieşi „în fire”. Dar pentru cei ce nu îşi vin în fire ci rămân „fireşti”ce faci? Te duci în căutare sau eşti ocupat cu o grupă de studiu, mai pe seară, în Endor?

 

Remus Soare - Majesty.ro