Vasco da Gama, Cristofor Columb, Leonardo da Vinci, Rafael, Michelangelo, Martin Luther, Calvin, Zwingli, Erasmus de Rotterdam, Albrecht Durer, Gutenberg, dincolo de măreţia de simbol a personalităţii pe care a deţinut-o fiecare, au fost şi contemporani. S-ar fi putut saluta cavalereşte în anticamerele palatelor regale sau de pe schelele din interiorul catedralelor în timp ce pictau sau aşteptau aprobare şi sprijin pentru vreun demers temerar. Istoria i-a purtat în poala aceluiaşi letopiseţ făcând din ei combustibilul care s-a consumat pentru marşul către zorii unei noi dimineţi. Prin ei Europa şi-a scos cagula de pe faţa posacă, şi-a deschis ferestrele pentru a pătrunde lumina şi şi-a aerisit încăperile mirosind a rug. Sudoarea de pe frunţile lor s-a numit Renaştere şi Reformă. Contingentul acesta a tras clopotele de înmormântare pentru gaura neagră a istoriei care a purtat numele de Evul Mediu. Apoi, efectele au devenit logice şi de nestăvilit: revoluţia comerţului prin noile rute maritime, neegalată până la apariţia avionului, ridicarea clasei oamenilor de afaceri care au sprijinit monarhiile guvernamentale, dezvoltarea statelor naţionale care au provocat autoritatea supranaţională a papilor, apariţia tiparului şi câte altele ...
Este adevărat că oamenii aceştia nu au fost singurii locuitori ai planetei în vremea respectivă. Ignaţiu de Loyola era student al aceleiaşi universităţi din Paris în timp ce Calvin îşi săvârşea studiile acolo. Au fost colegi (nu de clasă) dar nu au putut să fie „contemporani”.
În frământul evului destul de întunecat pe care îl trăim, tu cu cine vrei să fii contemporan? Scoate-ţi mobilul din buzunar şi priveşte! Care au fost ultimele zece persoane pe care le-ai apelat sau te-au apelat? Care sunt preocupările lor comune, idealurile şi principiile care le guvernează viaţa? Aceleaşi lucruri sunt valabile cu e-mailurile pe care le trimiţi sau le primeşti. Apoi, aminteşte-ţi ultimele tale lecturi! Citeşti Biblia cu regularitate sau preferi depeşe de pe forumuri? Care sunt emisiunile la care priveşti? Ce muzică asculţi? Cine îşi doreşte compania ta? Cam aici ţi se oglindeşte contemporaneitatea. Nu da vina pe cultură. Isus s-a integrat perfect în cultura în care a ales să trăiască oferindu-i însă valori de o altă natură şi nu şi-a întârziat misiunea din cauza gimnasticii mentale a contemporanilor Săi, mai puţin contemporani cu veşnicia.
Demult doisprezece oameni au fost contemporani cu El si au „răscolit” lumea. Au provocat sistemul social, cultural şi religios al vremii, schimbându-le din temelii. Au luat nădejdea oamenilor care plutea pe aripile unui dor fără adresă şi au dus-o la piciorul crucii lui Isus. Au fost substanţa care s-a „cheltuit” pe tipsia credinţei pentru ca şi tu să poţi adulmeca mireazma cu iz de veşnicie şi a deveni contemporan cu Isus. Nu eşti mai departe de începutul acestui moment decât distanţa de o rugăciune. Şi când îi vei întâlni pe contemporanii noii tale identităţi, ceva bun se va naşte. Nu ştiu ce anume. Poate un nou site ca acest majesty, poate o emisiune, poate o grupă de rugăciune... Cred că tu ştii mai bine ce este în stare noul contingent cu care vei viteji, purtat în pestelca letopiseţului veşniciei.
Remus Soare - Majesty.ro

written by Remus Soare, 14 ianuarie, 2009
written by rosu ciprian, 14 ianuarie, 2009
written by gabriel radu, 19 februarie, 2009
Coexistenta determina pe cel de langa mine (de multe ori poate prezent doar fizic) sa ia o decizie buna datorita mie?
Contemporan cu Dumnezeu....
Traiesc in prezenta lui Dumnezeu? ....... pregatesc o contemporaneitate pentru vesnicie ceu El?
Ma intreb pe mine.....

Sambata 









stau si ma gandesc, nu am mai vorbit de mult
oare suntem contemporani? sper ca in gandul tau mai vorbesgti cu mine.