Majesty

Bancul cu heringi este un banc bun şi trebuie cunoscut. Vă aşteptaţi să vă spun ultima versiune a peştişorului auriu care împlineşte trei dorinţe? Nu. Vă voi spune un banc cu „bulă” la care bine veţi face dacă luaţi aminte.

Comportamentul heringilor în banc, deşi păstrează încă multe taine pentru cercetători, a oferit şi certitudini interesante care m-au determinat ca,  analogiei  comportamentului uman, să îi atribui, când este cazul, calificativul de « mentalitate a bancului de heringi ». În “adunarea” sfinţilor heringi mişcarea individului este determinată de dinamica grupului. Cu siguranţă există avantaje în acest comportament al peştilor ( apărare, deplasare eficientă) dar, când îl aplicăm mentalităţilor, ne situăm deja în zona nisipurilor mişcătoare ale înfrângerii. În bancul cu heringi nu exişti ca individ. Dacă încerci – eşti halit. Diluarea mentalităţii individului în turmă este mai păgubitoare decât uniforma pe care am purtat-o  în armată ca să pot fi “alintat” cu tot leatul la un loc şi la fel. Să cobori pe tobogán la vale din cauza curentului atunci când tu voiai să urci, înseamnă alaiul heringului spre conservă . Două scurte exemple din viaţa lui Pavel pot fi relevante. În Listra ( Fapte 14: 8 – 19) oamenii spuneau după vindecarea ologului: “zeii s-au pogorât la noi în chip omenesc”. L-au numit Mercur şi au vrut să-i închine jertfe. A fost suficient ca nişte iudei ca să îi « aţâţe » (v.19) şi norodul l-a « împroşcat » (v.19) cu pietre lăsându-l ca mort. Pe Insula Malta, (Fapte 28) când năpârca i s-a lipit de mână, localnicii l-au considerat « ucigaş » aşteptând sentinţa « Dreptăţii ». Pentru că nu i s-a întâmplat după părerea lor, l-au considerat un zeu. Direcţia aleasă de banc a determinat filozofia gândirii fiecărui component.

Pe pagina web a lui National Geographic se află un articol interesant despre modul în care heringii comunică pe timpul nopţii. Se afirmă că o fac cu ajutorul “vânturilor”, a bulelor de gaze pe care le emit prin orificiul anal. Acestea se constituie în infrasunete iar excelenta capacitate auditivă a acestor peşti le recepţionează ca semnale de comunicare. S-a constatat că pe timpul zilei heringii nu comunică în felul acesta. Nici atunci când, experimental, s-a înmulţit numărul  rechinilor dîn preajmă pentru a spori panica provocată de primejdie. Nici măcar când flămânzesc heringii nu comunică prin vânturi. Ci doar noaptea.
Cunoscând aidoma realităţi din lumea acestor vieţuitoare, cu solzi şi înotătoare, (deci bune de fript), îmi dau seama că mulţi oameni se aseamănă lor, nereuşind să se desprindă de mentalitatea bancului cu heringi. Pe forumuri, asemena ştirilor de la ora cinci, oameni fără identitate trag “vânturi” aţâţătoare după care, cei cu auzul fin, ca heringii, răspund sonor şi odor pentru a amesteca sucul propriu în conserva comunicării nocturne. Apoi se aşteaptă, ca în Listra, împroşcarea. Unul moare, altul scapă şi intră din nou în cetate convertind prin exemplu câte un Timotei. Ce mai contează ? Interesează pe cineva ?
E noapte. E beznă. Bulele heringilor poluează balta existenţei noastre, deja saturată de putoare.

“Străjerule, cât mai este din noapte?
Vine dimineaţa şi este tot noapte » Trist dar adevărat.

La întrebarea dacă Învăţătorul nu plăteşte darea pentru Templu Isus l-a trimis pe Petru pe malul apei şi l-a sfătuit să arunce undiţa şi să caute în gura primului peşte pe care îl va prinde. Incredibil! A scos de acolo o “rublă” (Matei 17:27)  şi a plătit cu ea darea pentru amândoi. Mai sunt şi astfel de peşti.

Remus Soare - Majesty.ro

Comments (7)

Name

Email

Title

Comment

smaller | bigger

Add Comment