Sambata 
În jurul anului1800, transportul mărfurilor pe mare putea fi considerat una din cele mai profitabile afaceri. Proprietarii de vase deveniseră oameni foarte bogaţi, în timp ce meseria de marinar se transformase în cea mai periculoasă slujbă. Lipsiţi de scrupule, proprietarii de corăbii îşi burduşeau vasele cu mărfuri, socotindu-şi câştigul fie din cargoul excesiv ce trebuia transportat, fie, mai ales, din poliţele de asigurare ce urmau a fi încasate în cazul scufundărilor, mai de dorit de ei decât sosirea vaselor la destinaţie. Corăbiile date la casare erau la mare căutare. Achiziţionate pe preţ de nimic, revopsite ca să pară în regulă, erau ajustate de multe ori numai cât să ajungă pe fundul fără adresă al oceanului.
Miile de femei rămase văduve şi copiii orfani, ai căror soţi şi taţi fuseseră marinari, i-au sensibilizat foarte mult inima lui Samuel Plimsoll, membru al Parlamentului Britanic. Acesta s-a hotărât să facă ceva pentru protejarea echipajului vaselor şi după încercări titanice a reuşit să adopte în Parlament, în 1876, Carta pentru Vasele de Comerţ. Printre altele, acest document prevedea ca vasele engleze să fie marcate de jur împrejur cu o linie indicatoare care să avertizeze asupra imersiunii maxime permise pentru o călătorie sigură. Astfel, dacă semnul de pe vas se afla sub apă, devenea evident că vaporul era supraîncărcat şi comerciantul trebuia să caute un altul pentru a-şi plasa marfa. În felul acesta au fost salvate mii de vieţi omeneşti. Linia de pe vase e cunoscută şi astăzi ca “Linia Plimsoll”.
Spuneam că a fost nevoie de o activitate titanică pentru a realiza această performanţă legislativă. Cei mai prestigioşi membri ai Parlamentului Britanic din vremea aceea erau şi unii din cei mai prosperi proprietari de corăbii. Interesele lor erau de o cu totul altă natură. S-au opus până acolo încât l-au declarat pe Samuel Plimsoll nebun, pentru a-l îndepărta din parlament. Doar demonstraţiile de stradă ale oamenilor l-au făcut pe primul ministru să revină asupra deciziei de înlăturare a lui Plimsoll şi să adopte, în cele din urmă, legea.
Ar fi minunat dacă noi oamenii am putea purta o asfel de linie a lui Plimsoll care să ne avertizeze când suntem supraîncărcaţi: cu posesiuni, cu griji, necazuri, resentimente, patimi şi lista ar putea continua cu tot ce înseamnă cargoul celebrităţii noastre nerenăscute . Din nefericire mulţi dintre noi continuăm să luăm din ce în ce mai mult în bagaj din cancerul firii până în ziua când metastazele-i ne-ar putea scufunda sub povara lor. Călătorim în bărci care au început să ia apă la încheieturi şi chiar dacă nu a mai rămas mult drum de străbătut trebuie să avem grijă ca greutatea bagajului pe care îl purtăm să ne păstreze deasupra lumii ce se scufundă. O mulţime din lucrurile pe care le purtăm nu sunt rele în sine dar pot deveni un obstacol dacă se aşază între noi şi Dumnezeu.
Corabia lui Noe a plutit peste lume fiind, nu doar depozitul resurselor pentru o nouă viaţă ci şi “chivotul” (Evrei 11:7) purtător de neprihănire. Într-o astfel de corabie ar trebui să călătorim. Linia imersiunii care garantează siguranţa călătoriei este linia lui Noe. “Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu”. (Gen. 6:9).
Remus Soare - Majesty.ro
