Sambata Ca oameni trăim de multe ori pendulând între cele mai înalte intenţii şi cele mai de jos înclinaţii, între oferta cea mai bună şi apucătura cea mai ieftină. Ne înrolăm în marşul spre idealuri nobile şi capitulăm în faţa unor tentaţii şubrede alături de care, legaţi fiind prin cratime fireşti, rămânem rostiţi în silabă comună. Ne echipăm pentru a rezista plesniturilor de bici ale duşmanului apocaliptic dar strigăm ca din gură de şarpe la cea mai mică înţepătură de tânţar a aproapelui. Aspirăm către compania virtuţilor semeţe doar ca să constatăm că, pentru a ne întâlni cu ele, trebuie să schimbăm direcţia. Vestea bună este că această rută dintre polul exilului şi al restaurării are sensuri giratorii, răscruci ale credinţei, care permit călătorului, atunci când nu este satisfăcut de destinaţie, o a doua şansă.
Dumnzeul celei de a doua şanse
Încă de la începutul experienţei sale cu Dumnezeu Adam a înţeles că făgăduinţa seminţei care va zdrobi capul şarpelui (Gen. 3:15) este, de fapt, „the second best”, punerea în aplicare a planului de mântuire care urma să ofere păcătosului pocăit şansa adopţiei în familia cerească. Ghedeon, scos la tablă pentru a explica poporului lecţia biruinţei prin credinţă a folosit buretele de lână, când sec, când îmbibat în roua experienţei celei de a doua rugăciuni ascultate, ştergând cu el frica ce-l ţinea scuns în mijlocul ariei. Iona, trimis cu mesajul pocăinţei la Ninive, a fugit de faţa lui Dumnezeu spre Spania.
Dispoziţia sa de a-I sluji lui Dumnezeu a fost „suficientă” pentru a provoca un atac de indigestie peştelui uriaş. Devenit primul pasager de submarin, Iona a fost condus spre limanul celei de a doua ocazii, fără a mai plăti preţul transportului. „Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Iona” (cap. 3:1) este versetul de la jumătatea cărţii şi evidenţiază ideea călăuzitoare a întregii povestiri: Dumnezeul celei de a doua şanse.
Femeia samariteancă de la fântâna lui Iacov, în ciuda faptului că a risipit multe ocazii, a învăţat de la Isus că mai există una pentru cel care crede. Zacheu s-a agăţat la rându-i de posibilitatea unui nou început şi a primit făgăduinţa mântuirii chiar înainte de a achita oropsiţilor primei sale şanse facturile celei de a doua şanse. Petru îl tăgăduise pe Isus de trei ori în curtea marelui preot. Descendenţi ai cocoşului care a cântat atunci se mai aud cântând şi prin curţile noastre. Dar, după înviere, mesajul Domnului a exprimat reabilitarea completă şi oferirea celei de a doua şanse: „Duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru!” (Marcu 16:7). După câteva săptămâni Petru a rostit prima predică creştină. A fost despre iertarea păcatelor. Învăţase că Dumnezeu este Dumnezeul celei de a doua şanse.
Ce faci tu cu a doua şansă?
Ce afăcut Dumnezeu pentru cei menţionaţi doreşte să facă şi pentru tine. De câte ori ai mers şi tu în propria direcţie! Vederile tolerante acceptate de societate poate că te-au condus pe un drum greşit. Nu contează cât de departe ai rătăcit. Poţi găsi drumul înapoi şi Dumnezeul celei de a doua şanse îţi va spune: „Bun Venit!” Poate chiar acum te afli la răscruce. Însă nu este suficient să ştii că Dumnezeu oferă o nouă şansă. Răspunsul tău la aceasta este la fel de important. Iată două răspunsuri diferite desprinse de pe paginile Scripturii:
Ioan Marcu – este tinerelul care a fugit dezbrăcat, smulgându-se din mâinile celor ce-l conduceau pe Isus la Golgota. A recidivat atunci când Barnaba şi Pavel l-au luat în prima lor călătorie misionară. (Fapte 13) Din cauza vârstei, din cauza dificultăţilor, cine ştie? Cert este că Pavel nu a mai dorit un asemenea companion. Barnaba i-a oferit însă o nouă şansă. Şi iată-l mai tărziu chiar pe Pavel scriindu-i din temniţă lui Timotei: „Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă.” (2 Tim. 4:11). Şi fără această şansă oferită de Barnaba lui Marcu am fi fost mai săraci cu o evanghelie.
Regele Ezechia – suferind de o boală foarte gravă este înştiinţat de prorocul Isaia să-şi pună casa în rânduială căci va muri. Ezechia s-a rugat şi a vărsat multe lacrimi. Dumnezeul celei de a doua şanse i-a vorbit lui Isaia astfel: „Du-te şi spune lui Ezechia: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale.” (Isaia cap. 38). „Acum voi umbla smerit până la capătul anilor mei” spunea Ezechia în cântarea de laudă pe care a înălţat-o. Dar după vindecare, mândria l-a vizit şi ea. A arătat solilor veniţi din Babilon toate bogăţiile pe care le avea, urmând ca ele să reprezinte un motiv suficient pentru întoarcerea lor. Atunci Isaia a zis lui Ezechia: „Iată vor veni vremurile când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi tot ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nimic nu va rămânea, zice Domnul. Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului”. Este de ajuns să amintim numele fiului său Manase, născut în perioada celei de a doua şanse a lui Ezechia, pentru a înţelege ce înseamnă răspunsul nepotrivit la oferta de har. Cu toate aceste, chiar şi pentru cel mai rău împărat al lui Iuda a fost posibilă o a doua şansă.
Remus Soare - Majesty.ro
multumesc!