Majesty

  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
  • default color
  • black color
Home Revista Semnificatii Articole Laodiceea – tacerile bisericii din urma

Laodiceea – tacerile bisericii din urma

“Cand veti vedea aceste lucruri, ridicati-va capetele caci venirea Fiului Omului este aproape!”


Aceste lucruri? Hmmm… Aceste lucruri petrecandu-se IN LUME: razboaie, si vesti de razboaie… unele in nume propriu, altele (cele mai multe) in numele… Domnului. Razboaie care reclama puterea, incercand sa pastreze mamutii religiilor organizate. Dar nu in biserica noastra… nu… pentru ca noi nu suntem din Lume.


Aceste lucruri… boli, amenintatoare, venind ca o consecinta a pacatului, peste cei… DIN LUME. Boli… unele vizibile, purtandu-si stigma cu sine. “Bolile Babilonului”, spun unii… Altele, tacute, insidioase, mortale, tocmai pentru ca nu le vedem si nu le recunoastem: egoism, invidie, sfintenie… Nu? Am gresit? Sfintenia este o calitate dezirabila, un ideal pentru biserica ramasitei, nu o boala! Nu?!? “Doamne, ai mila de mine, pacatosul!”…


Aceste lucruri… dragostea fireasca dispare, placerea predomina… IN LUME. Pentru ca, in biserica, nu vorbim cu nici un chip despre nimic ce-ar putea sa ne impinga pe panta periculoasa a placerilor trupesti, sau de orice alta natura… Sexualitatea? TACERE. Lipsa de afectiune? TACERE. Dragostea manifestata mult prea adesea prin… vanatai? TACERE. Biserica… tace. In sfintenia sa, dincolo de masca ramasitei… biserica nu isi gaseste cuvintele.


De ce tace biserica? Si dintr-o data, tacerea prinde chip… chipuri: unul cate unul, explicandu-se… tacandu-se… strigandu-se pana la urma, intr-o incercare disperata de a da glas unei taceri care ne transforma incet, incet in… “morminte varuite” – albe, sfinte, si… reci. Tacand peste tot ce nu se poate spune.
Primul chip al tacerii bisericii: chipul lui Nicodem, care alege noaptea, si tacerea orelor tarzii ale somnului, ca sa ridice anumite probleme, ca sa isi caute raspunsul. Biserica tace, pentru ca… doreste sa pastrese status quo-ul. Sa se pastreze sfanta… sa nu afecteze in nici un fel imaginea… masca. Dar Isus contrazice status quo-ul: propune nasterea din nou – si care este simbolul nasterii? Tipatul – opusul tacerii. Viata tipa!


Al doilea chip al tacerii bisericii: chipul lui Petru – tot in intuneric, incercand sa ascunda, sa nege, sa-si taca imperfectiunea… diferentele. Biserica tace, pentru ca se teme ca daca va vorbi, dand glas tuturor “acestor lucruri” care sunt la fel de prezente in biserica ca si in lume, si-ar renega Mantuitorul! Si-atunci, il reneaga tacand. Pentru ca prin tacere, tot ce s-ar putea rosti, si implicit adresa, ramane ascuns…


Al treilea chip al tacerii bisericii: chipul lui Iuda… alergand, din nou la adapostul intunericului, pe tacute, sa pregateasca o strategie prin care sa-l sileasca pe Isus sa-si assume puterea si domnia – sa-L forteze pe Isus afara din… ceea ce el credea ca e tacerea lui Isus! Chipul lui Iuda, bajbaind impiedicat intr-un sarut tacut…  alergand apoi in noaptea de-afara… sa-si reduca la tacere constiinta… in campul olarului. Biserica tace cu o suprematie pe care si-o asuma din nou si din nou, incercand sa il forteze pe Dumnezeu sa vorbeasca. Si El… vorbeste: “Prietene, ce ai de facut, fa repede!”
Si glasurile celor oropsiti, striga catre cer. “Toate aceste lucruri” se intampla intr-o biserica care va trebui sa isi redescopere vocea… La fel cum femeia samariteanca, provocata de Isus, a rupt tacerea si a strigat adevarul mantuirii Lui, asumandu-si riscul… vorbirii. In Rwanda, dragostea crestineasca a bisericii ramasitei a contribuit direct la genocid – reducandu’si fratii la tacere… In prea multe biserici, vamesii isi inalta umil rugaciunea, in afara enclavelor sfinteniei care definesc tot mai mult biserica ramasitei…


Cu catva timp in urma, la o conferinta a Uniunilor Nord-Americane, AZS, o doamna s-a prezentat ca venind de la… “Biserica care nu face nimic”… De dragul consonantei… eu as numi-o biserica care tace… O biserica, pentru care chemare nasterii din nou s-a auzit clar si raspicat intr-o zi geroasa, in care toate celelalte institutii din vecinatate au decis sa-si deschida usile pentru cei fara adapost, ca sa nu moara de frig in timpul noptii. Dar biserica noastra a ales sa-si taca invitatia, pentru ca nu cumva zgomotul vietii de-afara, din lume, sa perturbeze armoniile ceresti ale unei biserici… goale. Inchise. Tacute.
Anul trecut, un rezumat al studiului privind violenta in cuplu, in biserica AZS, la care am lucrat in ultimii 6 ani, a fost publicat intr-una din revistele bisericii, in Romania. Mostenirea lui Petru din noaptea tagaduirii a fost rostita ca o condamnare la tacere: cum am putut sa public ceva atat de… necomfortabil pentru ceea ce biserica ar vrea sa fie: un turn de fildes pentru cei putini alesi… Si lacrimile femeilor, multele, care si-au deschis inima, si ranile, sangerand din nou in fiecare relatare a abuzului pe care l-au suferit, in numele Domnului… mi-au udat fata, si s-au rescris in cuvinte, fara echivoc: “de cele mai multe ori cearta izbucnea la inceputul Sabatului: dupa ce ma batea, ma inchidea in camera, si pleca in cealalta camera sa faca altarul familial cu copiii… “; “am decis sa vorbesc cu pastorul, sa-I spun… si el mi-a spus – nu pot sa cred asa ceva, omul asta nici macar un cuvant rau nu spune niciodata… “; “Pentru ani de zile, am suferit un abuz spiritual continuu, in care sotul meu folosea biblia ca sa ma poata controla, folosi, mentine intr-o sclavie cu totul nesanatoasa.


De ce tace biserica Laodiceii? Este oare o incercare de autoprotectie? O negare a umanitatii, in numele unei sfintenii dupa care tanjim, dar care ne scapa printre degete?... Si oare, cand suferinta bisericii plange intre zidurile ei, vom alege sa o zidim… Ana sacrificata de dragul unui edificiu?!?
Pentru ca pana la urma, biserica suntem noi! Cu toata umanitatea noastra, cu toate durerile, cu toate imperfectiunile, cu tot uratul pe care ne luptam sa-l ascundem… Biserica… de ce tacem?!?

Marciana Popescu - Majesty.ro

Comments (15)Add Comment
Ah,cutia Pandorei...
written by rosu ciprian, 30 mai, 2009
...cum se mai poate inchide !? Nu stiu,stiu insa ca ma bucur teribil sa citesc ce scrieti,doamna Popescu,si asta pt. ca-i si biserica mea(nu ca ar fi proprietatea mea,sper ca intelegeti !!),pt. ca si eu simt ,dureros, tacerile de dinaintea...nasterii ,care in mod normal ar trebui sa fie tipete de inalti decibeli. Si ma mai bucur de ceva,anume ca ati rupt ...tacerea penibil creeata de cei ce zic :TACERE! Sa taca cei ce TREBUIE sa taca si sa vorbeasca cei ce stiu ce spun,cei care mai si spun ceva cand vorbesc! Ma bucur sa citesc articole semnate Marciana Popescu,la fel cum ma bucuram ,cu ani buni in urma ,citind in Curier si Semne ceva ce stiam ca exista(viata reala cu tot ce inseamna asta ),dar care nu stiam cum sa-i spun,la vremea aceea ! Welcome here ,in viata asta care numai perfecta nu este !
realitati dureroase
written by banici gabriel, 30 mai, 2009
mi a placut sinceritatea si curajul tau.asa este,biserica are nevoie de ;glasul care strga in pustie;pacat,astazi nu prea mai exzista asa ceva EL ,mielul l plinge,sufera.....pe cine mai impresioneaza....cand noi crestinii nici 2 bani nu mai dam pe vesnicia noastra .apoc.21 mantuitii nu vor mai avea lacrimi ,dar EL va plinge n ascuns pt cei pierduti...plinge acum crestine pentru fericirea si binele tau vesnic
...
written by curcanilie, 30 mai, 2009
....si cand strigi,aude cineva ?...sau esti lovit si mai tare,cu o volenta 'tacuta'....si totusi nu tacand vom face dreptate....si dreptatea ce este?...este ce spun eu ,ce spune el,ce spun ce-i multi ,ce-i tari....ma doare ca nu mai stiu , ca nu se mai stie ce este drept,ma doare rana, ma dor ranile....prea multa usuratate...
Marciana,
written by doina, 31 mai, 2009
asa este. Dar ce se va intampla cu noi pentru ca indraznnim sa rupem tacerea? Tu esti acolo, noi aici... Aici sunt unii care n-au dureri, imperfectiuni...sunt frumosi, prea frumosi pentru a crede ca pot fi macar un pic urati...
Crezi ca vei primi vreun raspuns?
Tacerea dinaintea furtunii
written by Lia, 01 iunie, 2009
Ma doare aceasta tacere, ma doare si vorbitul fara sens numai pentru a acoperi timpul, ma doare nepasarea si ingamfarea, ma dor multe....dar sper ca v-a veni furtuna si v-a rupe tacerea, v-a inviora biserica si v-a curata tot ce nu este dupa voia Domnului.
Noi trebuie sa rupem tacerea ,noi trebuie sa strigam, sa nu asteptam de la altii, noi formam biserica.
pe alocuri
written by ion buciuman, 01 iunie, 2009
Pe alocuri se mai vorbește , se mai face câte ceva. Am promovat printre pastori cartea Smanthei Nelson. M-am oferit ca voluntar să sprijinesc proiectul în România. Am promovat proiectul chiar și în afara bisericii. Am abordat subiectul chiar și printre persoanele private de libertate, la Jilava. Am tratat de curând un caz de violență, din biserica mea. Păstoresc câteva familii cu risc de violență domestică. Vom avea din când în când seminarii publice pe acest subiect. Nu va fi prioritatea priorităților, dar va fi o prioritate. Ca niște robi netrebnici, facem câte ceva din fiecare lucru important. Suntem datori, îndatorați și fără nici un merit. Nici cel puțin mânia și disprețul nu îl merităm. Mai departe, Dumnezeu cu mila!
si in acelasi timp nepretuiti!
written by Marciana Popescu, 01 iunie, 2009
In ochiii lui Dumnezeu avem o valoare imensa, si acest lucru nu trebuie uita! Daca am meritat dragostea lui, meritam toate celelalte lucruri pe deasupra! Si daca Dumnezeul neprihanit ne iubeste, inseamna ca putem fi buni, putem iubi, putem fi ceea ce El vede in noi!
Cata durere...
written by Daniana, 02 iunie, 2009

La un momendat nu stii daca si cata durere mai poti suporta... dupa abuzuri, dupa neincrederea "fratilor", dupa catalogarea care ti se face in secunda urmatoare relatarii istoriei tale, dupa ce vezi o biserica ametita de "lucrari" care nu sunt sub nici o forma ale lui Dumnezeu, dupa ce traiesti intr-o biserica fara simturi, fara sensibilitate, care a devenit o bruta, nu numai tacuta, care este fara puls, infasata intr-un limbaj si o viata de lemn, lepadada de orice bun simt, responsabilitate si viziune... dupa toate acestea si multe altele, ce poti sa mai spui... pana cand Doamne??? Mai pot rezista?!?

P.S.: Mesajul este prea lung, asa ca restul il voi posta in urmatorele postari.
Cata durere...
written by Daniana, 02 iunie, 2009
Cum de a ajuns biserica ramasitei aici??? Cum am ajuns asa de dispretuitori fata de cei care sufera in familie sau in afara ei, care nu au un loc pentru a dormi, dar nu deranjam sfantul templu pentru primirea lor? Cum am ajuns nu numai pietre de poticnire cu textul in gura, Biblia in mana si ticalosii in inima, dar chiar nimicitori ai sufletelor pentru care Isus si-a dat viata, iar noi ii impingem pana dincolo de orice limita a suferintei, umilirii, batjocurii si abuzurilor de tot felul (este folosit in masa abuzul spiritual si de putere)?!? Doamne cum am ajuns aici, dar cum vom mai iesi din cercul acesta cleios al ipocriziei crase, al neintelepciunii, izolati de oamenii societatii in mijlocul careia Tu ne-ai lasat, dar lipiti de pacatele lor mai ceva ca cei mai ticalosi dintre ei? Cum vom reusi sa fim oameni demni de mantuirea Ta si slujirea semenilor nostri si nu sa fugim de ei si problemele societatii? Cum Tata...

P.S.: Partea a doua...
Cata durere...
written by Daniana, 02 iunie, 2009

Domnule Buciuman, este de apreciat prioritatea de care amintiti, pacat ca este razlet abordata... Ce sa mai astept de la conducerea bisericii... au facut destul au exclus un pedofil si pe altul, dar nu pe baza pedofiliei ca era suficient cel de adulter... Ce poti sa mai ceri unor astfel de amatori, ca nu sunt nici pastori si nu stiu ce este profesionalismul si realitatea... Cu capul in nori, ametim si pe altii prin prostia si fatarnicia gretoasa a noastra... Nu mai cer nimic Tata, voi merge pe alt drum, ca altfel nu se poate...

P.S.: Partea a treia...
Cata durere...
written by Daniana, 02 iunie, 2009
Nu stiu de ce, dar ma uit si cred ca venirea in fire, ne va veni la "porci" (asa cum ii consideram de fapt pe ceilalti)... In dispretul societatii care va vedea o biserica nepasatoare la abuzurile sexuale asupra copiilor sau violentele domestice chiar incurajate intr-o anumita masura de biserica aceasta a ramasitei, ne vom da seama ca nu mai avem cui sa-i prezentam mastile noastre faurite de ani de zile si fie prin reevaluarea din temelii a credintei, fie prin persecutie pe deplin meritata, vom realiza ca fara pocainta adevarata nu vom fi nimic si nu vom ajunge nicaieri. Poate asta sa fie drumul prin care sa ne trezim?!? Chiar asa am ajuns, la nivelul animalelor care reactioneaza doar la bici?!?

P.S.: Partea a patra...
Cata durere...
written by Daniana, 02 iunie, 2009
In loc sa fi rascumparat timpul si sa dovedim ca putem fi si sensibili la durerea lumii, nu numai sa o provocam; ca putem si iubi cu adevarat simplu si natural,fara sa dispretuim numai; in loc sa dovedim incredere si demnitate, in locul nepriceperii si nestiintei in mai toate domeniile... Vai de noi, dar daca astfel nu se poate... Tata iarta-ne si scapa-ne sufletele, chiar daca ne va acoperi ocara, batjocura si persecutia celor care i-am dispretuit atat de mult - semenii nostrii - copiii Tai... Doamne pana la mila Ta, nu ne lasa sa mai praduim si alte oi...

Cu multa durere si as vrea sa spun o oarecare speranta, dar nu stiu...

P.S.: Si ultima parte. (Pacat ca nu se pot posta decat comentariile foarte scurte... Va rog faceti in asa fel incat sa nu fie nevoie sa imaprt un mesaj in 5 parti,care totusi nu era kilometric. Multumesc!)
Mai Daniana....
written by rosu ciprian, 03 iunie, 2009
...ma bucur ca nu sunt singurul anormal care vede realitatea gretoasa,cum bine zici ! Nu stiu cine esti, dar stiu ca ai dreptate, asa ca trimite toate mesajele astea lui Isus ca El nu Se sifoneaza deloc ,dimpotriva. Nu pot sa-ti dau adresa,insa sunt sigur ca mesajele ajung chiar si la o adresa...necunoscuta,la un Dumnezeu necunoscut. Daniana, scrie,scrie comentarii, nu lasa ca "inlforiturile spirituale " sa ameteasca realitatea asta de care vorbesti ! Scrie, ca este nevoie de ...bun-simt, de ceva ce-i pe moarte !
comentariu 29 07 2009
written by GEORGE CARAIVAN, 29 iulie, 2009
DOAMNA MARCIANA! poate ca pentru intrebarea dv. ar putea fi o motivatie ca:lipsa de educatie si personal calificat in acest scop,o stare excesiva de nervi sau ceva temperamental sau stiu eu m-a inselat si pana la urma dece nu asa am fost crescut , CIRCUMSTANTELE ISTORIEI si de soro draga pai daca pana acum am trait asa de rau acum cand avem si noi posibilitatea de plimbari prin strainataturi , chiar cu predici de-astea sa ne ducem?Pana la urma cu tine om face noi ce-om face ,dar sunt multi care vor si judecata TURNATORILOR IN TIMPUL COMUNISMULUI aici e aici , la o palma doua ,un viol sau o pedofilie ,ne mai descurcam CU TACEREA dar ,....ce ne facem cu crimele si cei mai multi sunt BAROSANI ....si ACANII TAC eu cred in ziua judecatii si atunci veti vorbiGeo Caraivan
Cumnpara de la Mine...
written by George Dinu, 06 septembrie, 2009
Aurul curatit prin foc e credinta exercitata in trairea in slujba semenilor nostri ispititi si inrobiti de Satana, nu credinta unei biserici statice, blazate, multumita de sine si laudaroasa cu bogatia ei.
Hainele albe - un caracter ca al Celui ce petrecea ore tarzii din noapte sau ceasurile intunecate dinaintea zorilor in rugaciune pentru ca in timpul zilei sa duca Evanghelia la toti oamenii.
Alifie pentru ochi - Duhul Sfant care L-a dus pe Isus in pustie, ii conducea pe ucenici spunandu-le unde sa mearga si unde sa nu mearga...
Daca nu cumparam de la El, vom fi varsati din gura lui. Alta varianta nu exista.

Write comment
smaller | bigger

busy
 
Doneaza

In obiectiv

credinta
COPIII RUSINII

Majesty Toolbar

Majesty Toolbar

MajestyRSS

MajestyRSS

Acum ascultati:

Majesty Tv

Oameni si Perspective - cu Marius Stanescu

Altar de Seara - cu Petre Danci

Oxigen - cu Edi Constantinescu

Vrei sa fii editor

Sample image

Dacă vrei să fii, mai mult decât consumator, trimite la adresa contact(At)majesty.ro. o selectie de lucrări (poezie sau proza scurtă), o fotografie, şi câteva date biografice.

Noi vom prezenta prin câteva observaţii critice pachetul propus de tine şi vom mai acoperi astfel cu frumos nişte gropi din sufletele celor ce caută mai adânc.